Bloomsbury – Virginia – Lesbianism

Sau despre Virginia Woolf, sexualitate si cenzură, la debut de secol XX

 

Ultima sută de ani ar putea fi parcursă şi fugitiv cu privirea, însă progresul făcut în scopul sporirii toleranţei, acceptării şi înţelegerii oamenilor care se regăsesc într-una din minorităţile sexuale este evident – mentalitatea generală s-a schimbat mult în această privinţă (dovezi ale acestui fapt fiind numărul crescând de ţări care acceptă parteneriatele între persoane de acelaşi sex sau în care căsătoria acestora este acum legală). Cu toate acestea, situaţia, deşi mai aproape decât în trecut, este departe de a fi “roz”, întrucât persecuţia lor (ca şi în cazul multor alte minorităţi) continuă; există şi zone geografice în care societatea încă priveşte acest aspect ca fiind “deviant” sau “împotriva naturii”, ceea ce dovedeşte că eforturile pentru câştigarea drepturilor trebuie continuate.

 

Acum (aproape) 100 de ani, însă, contextul social era, dacă nu complet, aproape în totalitate împotriva oricărei iniţiative de acest gen. Persoanele de acelaşi sex care întreţineau relaţii de orice fel erau privite ca anomalii, puteau fi judecate în faţa legii şi condamnate, aşa cum a fost cazul lui Oscar Wilde (scriitor, 1854-1900) în 1895.  

La doar douăzeci de ani după acest “eveniment”, Virginia Woolf îşi publica primul roman, The Voyage Out, urmând ca ea să devină una dintre cele mai importante personalităţi ale secolului al XX-lea.

 

 

virginia-woolf

Virginia Woolf

După moartea tatălui ei, Virginia Stephen, la vremea aceea, şi fraţii ei s-au mutat în zona Bloomsbury a Londrei, unde înfiinţează ce avea să fie cunoscut ca The Bloomsbury Group, un colectiv de indivizi din pătura superioară a clasei de mijloc care dorea să ofere societăţii scriitori, artişti şi intelectuali ce se opuneau stilului de viaţă victorian în care fuseseră crescuţi şi care promovau schimbarea. Grupul care, în timp, a crescut, era format din 10 membri: Virginia Stephen, Leonard Woolf, Roger Fry, Vanessa Bell, Clive Bell, Desmond McCarthy, John Maynard Keynes, Duncan Grant, Lytton Strachey şi E.M. Forster.

 

Dintre aceştia, ultimii trei erau în mod deschis homosexuali. Grupul susţinea libertatea sexuală şi relaţiile deschise, o parte din ei având frecvent aventuri. Influenţa grupului a fost importantă pentru V. Woolf, creând spaţiul în care creativitatea ei se putea exprima.

            “In short, they were determined to reinvent society, at least within their own circle.” (Pe scurt, erau determinaţi să reinventeze societatea, cel puţin în cadrul cercului lor.)

 

Deşi se căsătoreşte cu Leonard Woolf, autorii de biografii sunt de acord că între cei doi nu exista atracţie fizică şi că acesta ar fi fost, în esenţă, “un mariaj fără sex”, dar în care cei doi au fost, per total, benefici unul celuilalt. În ceea ce priveşte experienţele sexuale extra-conjugale ale Virginiei, Leonard nu s-a opus: aceasta a avut mai multe relaţii cu diferite femei  –  ea exprimându-şi fascinaţia faţă de propriul sex, care îi atrăgea atenţia mai lesne decât cel opus  – relaţii care au depăşit planul platonic şi care au culminat cu povestea de dragoste cu prietena Virginiei, Vita Sackville-West (scriitoare).

“Much preferring my own sex, as I do”.

 

Preferinţa pentru femei din propria viaţă se reflectă în lucrările Virginiei, atât în eseuri, cât şi în romane. Dintre cele din urmă, o mare parte – Voyage Out/Călătorie în larg (1915), Mrs. Dalloway/Doamna Dalloway (1925), To the Light-house/Spre Far (1927), The Years/Anii (1937) şi Between the Acts/Între acte (1941) – pot fi interpretate prin prisma temelor despre safism pe care le conţin. În eseul A Room of One’s Own/O cameră separată (1929), un adevărat manifest feminist, apare propoziţia “Chloe liked Olivia”, care a devenit cod pentru lesbianism, dovadă fiind antologia de literatură lesbiană a lui Lillian Faderman, Chloe plus Olivia. “Women alone stir my imagination”, spunea însăşi sclipitoarea doamnă Woolf, iar lucrările ei continuă să stârnească imaginaţia celor ce le citesc sau studiază.

 

f4eeafc65d456166b9f510f86ffef0b4

Vita Sackville-West şi Virginia Woolf

Apogeul experienţelor sexuale cu femei al Virginiei a fost, probabil, relaţia cu prietena ei, Vita (Victoria) Sackville-West, pe care o cunoaşte în 1922 şi care nu îi trezeşte, iniţial, vreun interes. Se îndrăgosteşte ulterior de Vita, care se pronunţase ca fiind safistă, şi petrece luni întregi alături de ea pe domeniul deţinut de aceasta, ca moştenire a originii nobile; schimbă nenumărate scrisori, iar numele ei apare frecvent în jurnalele pe care Virginia le-a scris pentru o bună parte din viaţa ei. Atunci când Virginia i-a marturisit surorii ei, Vanessa Bell, despre relaţia cu Vita, aceasta nu s-a arătat surprinsă, ci doar incapabilă de a înţelege cum două femei ar putea întreţine relaţii sexuale.

 

Pentru Vita, în 1928, Virginia publică Orlando: A Biograhy, o biografie parodic-fantastică despre un erou tânăr, care trăieşte aproape 400 de ani, bazat pe viaţa Vitei şi pe opera ei, fiind romanul în care sensibilitatea ei safistă se regăseşte cel mai uşor. Fiul celei care a inspirat romanul, Nigel Nicholson, a spus despre acesta că ar fi “the longest and most charming love letter in literature”. Orlando a fost declarat un text lesbian în 1970 şi criticii continuă sa descopere strategiile literar-lesbiene ale autoarei.

 

Leslie Kathleen Hankins spune că Orlando, mai mult decât orice, ridiculizează “heterosexualitatea obligatorie” şi provoacă homofobia cu decenii înainte ca societea în sine să accepte iubirea între persoanele de acelaşi sex şi cu aproape un secol înainte ca legea să o facă. În acest fel, în loc să facă afirmaţii explicite asupra cenzurii, aşa cum mulţi autori făceau, Woolf alege să tachineze şi să batjocorească cenzura cu abilităţile ei literare, ca de exemplu în acest citat: “As all Orlando’s loves had been women, now (…), though she herself was a woman, it was still a woman she loved.”(“Toate iubirile lui Orlando fuseseră femei, acum(…), deşi ea însăşi era femeie, tot o femeie iubea.”) Cu acest simplu pasaj, Woolf “fentează” cenzura şi creează un text radical care permit cititorilor să respingă homofobia şi să accepte existenţa dorinţelor lesbiene.

 

Dar romanul nu este doar un text despre lesbianism, ci şi unul care abordează ideea de identitate de gen si orientare sexuală diferite, Orlando fiind, la începutul acestuia, bărbat, schimbându-şi sexul undeva la mijlocul naraţiunii, fără ca schimbarea de sex să îi producă modificări în identitate: “Orlando had become a woman — there is no denying it. But in every other respect, Orlando remained precisely as he had been. The change of sex did nothing whatever to alter their identity.”(“Orlando devenise o femeie – nu exista niciun dubiu. Dar în oricare alt aspect, Orlando rămăsese exact aşa cum fusese înainte. Schimbarea de sex nu a făcut nimic spre a-i altera identitatea.”) De asemenea, textul ilustrează şi opoziţia curajoasă a Virginiei faţă de tendinţele anti-feministe ale unei ere a culturii masculine; “s-ar putea spune despre Orlando că este cea mai frumoasă scrisoare de dragoste lesbian-feminstă”, completează Nigel Nicholson.

 

Dar doamna Woolf nu s-a dat înapoi de la a lupta împotriva politicilor cenzurii în mod direct, mai ales când romanul lesbian al lui Radclyffe Hall, The Well of Loneliness, la nici o lună după lansarea lui Orlando, a fost trims în judecată pentru obscenitate. Virginia a fost dornică să mărturisească pentru Hall şi a semnat şi o petiţie despre efectul dezastruos al cenzurii asupra scriitorilor. Cea mai puternică armă pe care a avut-o a fost, cu toate aceastea, însuşi Orlando, care a reprezentat atât o acomodare, cât şi o critică puternică la adresa inamicului literar.

 

Cu toate acestea, la bază, Orlando rămâne o scrisoare de dragoste. În ziua publicării, Vita primeşte de la Virginia o copie a romanului, precum şi manuscrisul, legat special pentru ea în piele, avand iniţialele ei pe cotor.

 

orlando

Orlando a fost ecranizat în 1992 şi o are pe încântătoarea Tilda Swinton în rolul protagonistului – protagonistei.

 

Despre lesbianism în opera Virginiei Woolf se mai poate citi în lucrarea lui Leslie Kathleen Hankis, Virginia Woolf: Lesbian Readings (1997).

Într-o vreme în care lumea i-ar fi pus doar piedici, Virginia Woolf a luptat pentru propriile opinii despre feminism, sexualitate, moralitate şi libertatea de exprimare, pe care le-a ilustrat în multitudinea de texte pe care le-a publicat întreaga viaţă, astfel că, în contextul actual, avem toate motivele să luptăm pentru lucrurile în care credem.

Poza de profil pentru alexandrufelixmoise
Poza de profil pentru alexandrufelixmoise

Ultimele postari ale lui alexandrufelixmoise (vezi toate)

0 Comments

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?