Cântul lui Ahile, de Madeline Miller

Mică mențiune: recenzia nu conține spoilere!

Până acum câteva săptămâni, nu aveam habar de existența acestei cărți. Cu atât mai mult, nu știam că ea există tradusă chiar și în limba română, la editura Polirom, căci nu știu de ce trăiam cu impresia că astfel de cărți ar exista doar în afara României; noi nu suntem suficient de dezvoltați să putem suporta apariția unei cărți cu tematică gay, de asta pe multe dintre noile apariții nici măcar nu se menționează tematica respectivei creații, deoarece nu s-ar mai vinde. E mai bine să descrii totul cât se poate de vag, astfel încât lumea să fie surprinsă când se prinde de fapt despre ce este vorba în carte. Aș fi vrut să le văd fețele totuși. Mindfuck.

Așadar, de Cântul lui Ahile am aflat la una dintre întâlnirile ce au vizat literatura LGBT, care s-au ținut la librăria Bastilia, din cadrul lunii istoriei LGBT. Habar nu aveam că o să dau de atâtea cărți interesante!

Desigur, cât de repede am putut, am făcut rost de carte și am început să o citesc. În două zile am devorat-o.

Nu numai că m-a surprins faptul că ideea pe care s-a bazat această carte este, de fapt, legenda „oficială”, să-i zicem, a lui Ahile și Patroclu, dar m-a impresionat și felul simplu în care aceasta a fost scrisă. Însă, cu toate că se citește ușor, romanul mi se pare destul de complet în formatul pe care-l are, ca să nu mai spun că e foarte tragic și emoționant, așa că vă sfătuiesc să luați câteva șervețele cu voi înainte să vă apucați de citit.

Apropo, dacă sunteți mari fani Troia și dacă aveați impresia că viața lui Ahile s-a petrecut întocmai cum este prezentată în acel film, atunci v-aș sfătui să dați uitării tot ce știați. Dar nu și pe Brad Pitt. Keep him. Eu am avut imaginea lui în minte pe tot parcursul cărții. Este un portret excepțional a lui Ahile, cu pletele lui blonde care sunt purtate de vânt și… ăăă. Debitez. Da.

Perspectiva din care autoarea a ales să spună povestea este cea a lui Patroclu. Iar dacă în Troia acest personaj este descris ca fiind vărul lui Ahile, în carte ni se spune de fapt că este un prinț condamnat la surghiun. Din această cauză, el ajunge tocmai la curtea regelui Peleus, locul unde îl va întâlni pe Ahile și povestea lor de dragoste va începe.

Istoria lui Patroclu este relatată încă de timpuriu. Autoarea trece personajul prin toate etapele vieții, pornind de la copilărie și descriind evenimentele care, deseori, erau confuze pentru un mic copil, până în clipa maturității, când Patroclu cunoaște oroarea (și inutilitatea, dacă e să mă întrebi pe mine) războiului troian; război pornit de Agamemnom și Menelaus, care fusese trădat mișelește de prințul Troiei, Paris, atunci când acesta o răpise pe frumoasa Elena, soția spartanului.

Prin ochii lui Patroclu ne este portretizat și Ahile, fiul zeiței Thetis, cel mai iscusit luptător al timpului său, menit să înfăptuiască fapte mărețe, însă având un destin tragic care plutește deasupra lui. Inocent, dar mândru și orgolios datorită naturii sale semi-zeiești, Ahile face niște greșeli care vor costa scump pe toată lumea. Însă cartea ne prezintă și latura de războinic a lui Ahile și cruzimea de care acesta este capabil; amatorii de Troia cunosc episodul, pe care nu-l voi menționa din rațiuni evidente: spoilere.

Exact ca în viața reală, relația dintre cele două personaje nu este perfectă și, în mod constant, există o persoană care să-și exprime frustrările și care încearcă să-i despartă pe cei doi. Iar dacă faceți și voi o mică analogie cu viețile voastre, veți găsi destul de repede individul în cauză, căci este tocmai acel îndrumător care își dă constant cu părerea despre cum ar trebui să fie viețile noastre. Ei, haide, că v-ați prins deja.

Pe lângă iubirea celor doi protagoniști, de care aceștia par să se agațe ca de aer, mai există și personaje secundare, destul de bine creionate prin acțiunile pe care le întreprind. Și cu toate că atmosfera generală este una războinică și barbară în esență, populată de indivizi care consideră că pot avea orice vor, când vor, cel mai puternic se face resimțită cruzimea lui Agamemnon – un personaj infect și demn de ispreț, ale cărui purtări declanșează și furia lui Ahile.

Cum spuneam și la început, romanul mi se pare destul de consistent, deoarece scriitoarea a trecut personajele prin toate etapele și a prezentat toate evenimentele majore, sângeroase și memorabile.

Însă ceea ce contează de fapt, adevărata esență a romanului se află în iubirea dintre Patroclu și Ahile – o poveste care ne ține cu sufletele la gură, indiferent de finalul inevitabil. Pe care evident îl cunoașteți. Sau poate mai sunt și norocoși care n-au habar ce-i așteaptă!

That being said, mă bucur că am aflat de Cântul lui Ahile, deoarece pe lângă evenimentele istorico-legendare pe care mi le-am (re)actualizat, am avut șansa să trăiesc, pentru două zile, acolo, o iubire de-o viață, reciprocă, emoționantă și tragică.

P.S: Dacă aveți recomandări de cărți, aruncați-le într-un comentariu. Iar dacă ați citit cartea, sunt curioasă cum ați perceput-o și ce v-a plăcut la ea!

A.W.

 

Poza de profil pentru xanderward

xanderward

tentativă de scriitor eșuat, atins de profunzimea întunericului. în scriere, prefer masculinul. pentru alte halucinații, a se vizita caverna obscură a viselor abandonate:https://randomshitsbyme.wordpress.com/
Poza de profil pentru xanderward
0 Comments

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?