Care-a fost treaba cu Blogul Mov?

blog mov

Acest articol marcheză o aniversare. Pe 27 iulie 2013, acum aproximativ doi ani, scriam pentru prima oară pe „Blogul Mov”- un blog care avea menirea să combată stereotipurile legate de persoanele gay (da, gay în mod special, și LGB la modul mai general) și să îi ajute pe cei din comunitate. Se găsește aici: http://blogulmov.tumblr.com/. Pe atunci, viața mea părea a fi una destul de bună (nu că acum n-ar fi): le spusesem prietenilor mei că sunt gay, le spusesem părinților, devenisem voluntar Accept. Totul era sub control, așa că am hotărât că aș putea la fel de bine să ajut și alți oameni, din moment ce mie îmi mersese bine. Auzisem de cazuri cu tineri dați afară din casă pentru că sunt LGBT, auzisem de oameni cărora li s-a spus că nu vor fi acceptați niciodată pentru ceea ce sunt. Așa că mă simțeam dator să contribui la îmbunătățirea situației. Să particip la luptă. Lucrul care m-a împins să încep Blogul a fost o conversație pe Connected2me, cu un om căruia îi spuneam „1234” și care mi-a sugerat atunci să creez o platformă de genul. Nici acum nu știu cine e 1234. Și acum mă întreb, câteodată, cine a fost omul care m-a încurajat să fac blogul, care a reprezentat practic primul pas spre dezvoltarea mea ca activist LGBT+. (Ahem, dragă 1234, îmi poți da un mesaj pe Facebook acum, nu mă deranjează). În orice caz, eram în vacanță, nu aveam prea multe de făcut, așa că m-am pus imediat pe treabă. Fără să știe părinții, fiindcă mă oboseau discuțiile cu ei. Atunci încă îmi spuneau să am grijă cu cine vorbesc despre orientarea mea sexuală, așa că un blog nu ar fi fost tocmai pe placul lor. Dar l-am făcut, iar ei au aflat despre asta de pe Facebook a doua zi (căci nu avea rost să-l țin totuși secret). Criza familială a trecut după câteva zile de la prima postare. Orice ar fi fost, nici nu mă gândeam să îmi șterg blogul, asta mai ales fiindcă primea mult mai multă atenție decât mă așteptam.

 

În curând, viața mea s-a schimbat complet. Scriam pe blog la două-trei zile, scriam despre lucruri care mă deranjau la oamenii din jur, despre homofobi și despre persoane ignorante, și scriam în același timp lucruri despre comunitate, menite să îi ajute pe cei din ea. Partea și mai interesantă este că atunci am început să vorbesc cu o grămadă de persoane LGBT, în special băieți gay, care mi-au spus poveștile lor, care îmi cereau sfaturi sau care aveau doar nevoie de cineva cu care să vorbească. Asta se întâmplă și acum, și sunt și am fost fericit să fiu persoana cu care pot vorbi ceilalți despre astfel de probleme. Mai mult, în 2013 aveam și ask.fm, adică cont pe un site unde oamenii îți puteau pune anonim întrebări.

 

Lucrurile au mers bine cu blogul, aveam vizitatori și aveam mulți oameni care mă încurajau. M-am făcut, mai mult sau mai puțin, remarcat în comunitate, ceea ce la momentul respectiv era foarte important pentru mine. Au fost, ce-i drept, și homofobi și a existat și o amenințare (cineva care mi-a scris pe ask.fm că, dacă nu închid blogul într-o săptămână, vine să mă bată). Am dat parțial crezare amenințării, deși nu s-a întâmplat nimic. Dar m-am speriat puțin și la fel de mult s-au speriat și ai mei. Fiindcă voiam ca blogul să fie doar despre LGB, și să nu încep să vorbesc eu despre viața mea personală și despre probleme ne-legate de orientarea sexuală, m-am oprit din a scrie după vreo șase luni. Mi se părea că, pe blog, LGB trebuia să fie subiectul principal și singurul subiect, și nu regret că nu am deviat.

 

Poate că aș mai schimba câte ceva din ceea ce scriam pe atunci – mi se pare că am evoluat mult în materie de cunoștințe despre comunitate. Cred că pe atunci abia dacă știam ce presupunea să fii trans, nu distingeam exact între orientarea sexuală și identitatea de gen etc. Dar tot a fost important că a existat. Și în sine, cu speranța că a avut un impact asupra comunității, și pentru dezvoltarea mea persoanală. După experiența blogului, am început să organizez și evenimente LGBT, să mă implic mult mai mult ca voluntar la Accept, să particip la o grămadă de proiecte. În timp ce scriam pe blog mi s-a confirmat cât de mulți suntem (noi, cei LGBT+), că există oameni care te pot sprijini și că există oameni care au nevoie de sprijin. Și că era, este și va fi nevoie de astfel de platforme, și de persoane care să vorbească deschis despre asta. Care să spună „da, sunt gay” și să le explice celoralți ce înseamnă – de la om la om, ca să vină de la un prieten sau pur și simplu de la cineva „real”, nu de la cineva pe care-l văd doar la televizor (sau care scrie pe blog ca mine – deși confirm că am interacțiuni și în afara mediului on-line).

 

Mai jos aveți scrisoarea pe care am pus-o acum (aproape fix) doi ani pe blog – prima postare. Singura critică primită este că nu are diacritice. Pentru acuratețe „istorică”, o voi lăsa așa. Mi-era și frică să o citesc la început, dar am realizat că cea mai mare parte din ce am scris acolo rămâne valabil.

 

Scrisoare de introducere intr-un univers mov

„Nu stiu daca mai exista un blog facut de vreun adolescent gay in Romania. Daca sunt primul, ma bucur, daca nu, nu ma deranjaza oricum, sper doar ca blogul asta va va fi de ajutor. Si sper ca va va ajuta pe toti: atat pe tinerii LGBT (that means lesbian, gay, bisexual, transsexual) sa se accepte, si pe oamenii straight sa ne accepte si inteleaga :)

Pentru oamenii straight si eventual ignoranti,

In caz ca nu stiati, da, existam. Gay-ii si alte persoane LGBT exista si in Romania, si printre adolescenti, nu ii vezi doar la televizor. Nu suntem doar prin alte tari, nu suntem doar prin cluburi special facute pentru noi sau prin nu stiu ce locuri intunecate. Nu suntem doar in anumite licee. Nu ne imbracam doar in roz, in pantaloni stramti. Nu avem doar prieteni gay. Ne plac si noua unele dintre lucrurile care va plac si voua. Si, in special, putem sa fim gay, open si mandri de asta, chiar daca abia ne-am dat seama sau daca nu am avut inca vreun iubit.

Da, suntem diferiti, dar asta nu inseamna ca nu ar trebui sa ne acceptati si ca ar trebui sa credeti de la inceput lucruri despre noi, fara sa ne cunoasteti. Dar stai, eu cred ca oricine cunoaste o persoana LGBT. Poate ca nu o stiti, dar aveti prieteni, cu siguranta, care sunt gay si nu v-au spus-o inca, sau, daca nu, veti cunoaste foarte curand. Si poate nu va veti da seama. Si daca va veti da, eu zic ca voua ar trebui, ca prieteni, sa “va placa de noi” asa cum suntem si tocmai din prietenie sa ii faci si sa ii incurajezi pe cei de langa tine sa iti spuna adevarul despre ei, in caz ca este ceva de spus.

Da, in Romania foarte multi se ascund si nu spun daca sunt gay, daca sunt bi, lesbiene sau transgender. Si eu zic ca aici ar trebui sa interveniti voi. Da, chiar voi, sa ajutati un tip gay. Singura solutie pe care o vad eu este ca oamenii straight sa devina prietenosi, si cei gay sa poata sa aiba incredere in ei. Si toata lumea sa fie fericita.

Pentru adolescentii LGBT,

Da, sunt si altii ca voi, in caz ca nu stiati deja :). Sunt persoane de aceeasi varsta, atat de multe, care simt aceleasi lucruri ca voi si care v-ar putea intelege. Si sigur le veti cunoaste la un moment dat. Never lose hope. Pana sa cunoasteti o alta persoana gay, important e sa va acceptati voi pe voi, si eventual sa le spuneti si altora. Te simti atat de bine cand o spui.

Daca nu ati facut-o deja, o sa vedeti, o sa simtiti. Nu se poate ca lumea sa fie gay-friendly daca voi nu luptati pentru asta. Nu se poate ca oamenii sa renunte la prejudecati daca nu le demonstati voi, cei apropiati de ei, ca nu e asa. Nu lasati asta pe seama altora. Numai un prieten bun poate sa le schimbe parerea celorlalti, nu un strain. Sunt multi care cred lucruri gresite (le-am scris in partea adresata celor straight), VOI trebuie sa le demonstrati contrariul spunandu-le adevarul despre voi.

Intr-adevar, trebuie sa aveti grija, pentru ca, in anumite medii, in Romania poate fi foarte greu. Dar va dati si voi seama cui trebuie sa ii spuneti, mai ales la inceput, cand aveti mare nevoie de ajutor si sustinere. Si dupa, dupa puteti fi open and proud. Si din nou, te simti atat de bine.”

 

Varianta pe blog aici.

Restul articolelor încă sunt disponibile pe blog și multe, încă „valabile”.

Poza de profil pentru lucaistodor

lucaistodor

Luca Istodor e directorul festivalului de filme făcute de adolescenți Super, activist LGBT și creatorul Blogului Mov, regizorul a câteva scurt-metraje și elev în București. Îi plac Rocky Horror și Milk, Palahniuk și Golding, ZZ Top și Velvet Underground.
Poza de profil pentru lucaistodor
0 Comments

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?