Căsătorii gay. O privire critică asupra activismului LGBT din SUA

Pe data de 26 iunie 2015, Curtea Supremă a SUA a dat publicităţii decizia în cazul Obergefell v. Hodges, legalizând, practic, căsătoriile gay în întreaga federaţie americană. Ca o ironie a sorţii, hotărârea vine în preajma sărbătoririi a 46 de ani de la prima paradă gay, în fapt un protest împotriva brutalităţii poliţiei, în noaptea de 27 spre 28 iunie 1969, în New York. Curtea obligă statul american, la orice nivel, fie el federal sau local, să recunoască toate familiile americane şi să elibereze certificate de căsătorie tuturor cuplurilor, indiferent de orientarea sexuală sau sexul partenerului sau al partenerei. Acest ultim act al luptei pentru egalitate este rezultatul a ani de transformări legale şi sociale, precum şi a unor confruntări la scenă deschisă între activiştii LGBT şi oponenţii mariajelor gay. Mai mult, se pare, conform ultimelor sondaje, că majoritatea americanilor sprijină aceste tipuri de parteneriate între persoanele de acelaşi sex.

Cum ne putem aştepta, legalizarea căsniciilor gay în SUA nu a rămas fără ecou. Activiştii LGBT din întreaga lume au salutat decizia, la fel şi politicieni, corporaţii, instituţii media. Cum probabil ştiţi, Facebook a lansat chiar un tool numit “Celebrate Pride”, prin care milioane de oameni din întreaga lume şi-au schimbat pozele de profil pentru a include curcubeul, steagul LGBT. Există, cu toate acestea, câteva puncte care merită discutate, în condiţiile în care mişcarea gay, mai ales cea din SUA, tinde să fie confiscată de un grup de privilegiaţi, iar felul în care drepturile LGBT sunt promovate urmează o traiectorie care mai degrabă exclude şi ignoră multe dintre problemele cu care se confruntă diverse comunităţi şi grupuri vulnerabile.

În primul rând, acest moment ar trebui să ne ofere oportunitatea să ne uităm critic la instituţia căsătoriei. Gândită iniţial ca un contract economic de subjugare a femeii şi perpetuare a sistemului patriarhal, în ultimii 20-30 de ani această instituţie a cunoscut un declin major. Rata divorţurilor atinge uneori cote nemaiîntâlnite, de peste 50%. Mai mult, în Franţa, de exemplu, numărul parteneriatelor civile între persoane de sex diferit a ajuns să concureze cu numărul căsătoriilor. Oare nu cumva, din dorinţa de a fi acceptaţi, din încercarea de “normalizare” a relaţiilor gay, sprijinim o instituţie aflată în disoluţie? Oare nu cumva este mai subversiv să ne dorim parteneriate civile, tocmai pentru a ne poziţiona într-un mod mai radical faţă de establishment, faţă de oprimarea a numeroase alte grupuri, inclusiv femei, care sunt victime ale violenţei domestice sau ale violului intramarital? De ce mi-aş dori să fiu parte a unui aranjament socio-legal care timp de secole a servit (şi încă serveşte) ca principală unealtă de exploatare şi, mai mult, de perpetuare a unor norme socio-religioase cu care nu sunt de acord?

Mai apoi, mişcarea gay din SUA, cel puţin cea care avansează ideea căsătoriilor gay, este una formată în majoritatea ei din bărbaţi albi de clasă mijlocie. Un raport intern al Human Rights Campaign, cea mai mare organizaţie LGBT din SUA, a arătat că mediul de lucru al acestora este unul profund “sexist”, “omogen”, “care exclude”, “A White Men’s Club”. În aceste condiţii, putem înţelege de ce marile corporaţii sunt alături de aceşti activişti, care au reuşit să îşi impună agenda, şi care, mai important, sunt consumatorii perfecţi, docili, care dispun de venituri mai mari, care pot confirma şi sprijini o anumită ordine socio-economică, în care exploatarea claselor de jos de către corporaţii nici măcar nu este pusă în discuţie. Mai mult, aici găsiţi un articol care documentează în detaliu transfobia activiştilor mainstream din jurul Human Rights Campaign, care datează încă din anii ’70, imediat după revolta de la Stonewall. Constant, persoanele trans* au fost excluse, marginalizate, ignorate, iar cauza lor a fost considerată secundară.

O altă întrebare care trebuie pusă are a face cu priorităţile comunităţilor LGBT din SUA şi din întreaga lume. În acelaşi an în care căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost legalizate, 11 persoane transgender au fost ucise in SUA, iar peste 40% din persoanele fără adăpost sunt LGBT. Discriminarea, violenţa, respingerea din partea familiei, rasismul sau sărăcia din cadrul şi împotriva comunităţilor LGBT nu ar trebui să prezinte un interes mai mare decât necesitatea unor bărbaţi albi de clasă mijlocie să se căsătorească? Vorbind despre o mişcare ce ţine de drepturi civile, nu ar fi cazul să purtăm o conversaţie privind drepturile pe care ar trebui să ne concentrăm şi pentru care să luptăm?

Activismul din jurul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex a mai avut pe agendă în trecut câteva puncte pe care le-a promovat. Printre acestea ar fi de amintit abrogarea legislaţiei care definea politica “Don’t Ask, Don’t Tell”, care interzicea persoanelor gay sau lesbiene să-şi recunoască în mod public orientarea sexuală pe perioada serviciului militar. Pare surprinzător că o mişcare socială care se doreşte a fi pacifistă confirmă, prin acţiunile sale, importanta şi rolul armatei SUA în lume. Nimic critic despre felul în care armata SUA şi-a înţeles rolul în Orientul Mijlociu şi în atâtea alte zone de conflict, nimic despre civilii ucişi în locuri ca Iraq sau Afganistan, nimic critic despre torturarea prizonierilor, nimic critic despre militarizarea aparatului de stat american. Din nou, dorinţa de a fi parte a establishmentului nu face decât să susţină şi să valideze politicile unei instituţii americane extrem de puternice.

Un alt punct care, pare-se, nu e pe agenda activiştilor gay mainstream din SUA ţine de imigranţii ilegali, care sunt victime ale unui sistem politic care le recunoaşte existenţa şi care, totuşi, profită de poziţia lor vulnerabilă în raportul cu statul legalist american pentru a-i exploata ca forţă de muncă ieftină. În luna iunie 2015, activista transgender Jennicet Gutiérrez, imigrantă fără acte din SUA, a înterupt un discurs al lui Barack Obama, preşedintele SUA, care adresa problemele comunităţii LGBT. Imediat i s-a pus pumnul în gură, atât de către activiştii gay mainstream prezenţi la eveniment, cât şi de către presă. Aceasta atrăgea atenţia că 1 din 500 de persoane fără acte aflate în arest în SUA sunt persoane transgender de culoare, care se confruntă cu acte de hărţuire, violenţă şi discriminare. Pe scurt, administraţia Obama sprijină drepturile gay, însă în acelaşi timp arestează imigranţi fără documente legale şi îi deportează, ceea ce arată că doar o anumită categorie de persoane LGBT, cea care colaborează în mod direct şi submisiv cu statul american, este considerată a fi un partener legitim de dialog.

Aşadar, să punem deoparte tobele şi clopoţeii care sărbătoresc recentele victorii ale persoanelor LGBT din SUA. Lupta nu s-a încheiat, ba dimpotrivă, riscă să fie confiscată de o elită gay a cărei interes este validarea unui anumit sistem socio-politico-economic, care duce la izolarea şi marginalizarea unor comunităţi LGBT care nu se regăsesc în discursul oficial al mişcării gay din SUA şi care sunt, astfel, vulnerabilizate şi mai mult. Rolul nostru este să fim critici în faţa puterii, să dăm voce tuturor celor care sunt ignoraţi, să schimbăm discursul şi cursul mişcării noastre, să înţelegem mecanismele care stau la baza schimbărilor sociale şi să continuăm să atacăm frontal relaţiile de putere care ne ţin prizonieri, pe noi şi pe cei ca noi.

1 Comment
  1. Alina 2 ani ago

    “De ce mi-aş dori să fiu parte a unui aranjament socio-legal care timp de secole a servit (şi încă serveşte) ca principală unealtă de exploatare şi, mai mult, de perpetuare a unor norme socio-religioase cu care nu sunt de acord?”

    Eu una nu-mi doresc. Nu sunt de acord in general cu casatoriile, pentru motivele prezentate si inca cateva (cum ar fi faptul ca divortul duce inevitabil la ura intre cei care pana atunci s-au iubit si care poate ar fi trecut peste o despartire fara sa se urasca; se mai adauga impartirea bunurilor la jumate si alte fel de fel de “bucurii”…). Reducerile de taxe/impozite pentru persoanele casatorite sunt o forma de discriminare impotriva persoanelor singure si cele care nu vor sa se casatoreasca din varii motive. Aplicarea acestor beneficii cuplurilor de acelasi sex nu inlatura discriminarea. A fost si ramane o traditie ridicola, dupa cum puncteaza si articolul.

    Cand s-a dat legea in Statele Unite eu am ras si am spus ca acum persoanele gay pot fi la fel de mizerabile ca si cele straight! Evident era o gluma, deoarece legea reprezinta un mare pas inainte pentru Statele Unite, dar are un sambure de adevar.

    Personal, nu voi intelege niciodata dorinta oamenilor de a se casatori, dar cred ca au facut doi pasi inainte si doar unul inapoi (nu invers). Doar pentru ca mie mi se pare o idee proasta, nu inseamna ca altii nu ar trebui sa aiba dreptul de a incerca. Mai ales in Statele Unite este foarte importanta casatoria pentru a lasa mostenire partenerului / vizite in spital / putere de decizie. E mult mai usor sa semnezi un singur contract decat 20. Oricum rata casatoriilor a scazut odata cu religiozitatea si mereu importantul “respect pentru traditie”.

    Cat despre elitism, da, e aceeasi problema ca la feminism/egalitarianism. Numai albii care indeplinesc celelalte conditii de “normalitate” par sa fie reprezentati. Insa, personal, in afara de a-i asculta si sustine pe ceilalti, nu stiu care e solutia.

    Probabil ca problemele persoanelor trans* (precum si intersex) ar trebui reprezentate separat (sau impreuna cu cei agender/genderqueer), pentru a le reaminti oamenilor ca sexul biologic/ genul psihologic n-are legatura cu orientarea sexuala? Cel putin asa am auzit de la cativa bloggeri trans*.

    In orice caz m-am bucurat de explozia de culoare de pe Facebook recent. Am fost foarte placut surprinsa de cate persoane si-au ‘curcubeificat’ avatarele. Sarbatoarea n-a durat mult oricum, pentru ca am auzit cu totii ce s-a intamplat in Turcia la Pride…

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?