Rainbow Families: Un grup de sprijin colorat

art queero rainbow families

În ultimul deceniu, lumea în care trăim s-a schimbat rapid şi radical, aş spune chiar prea rapid pentru noi şi felul nostru caracteristic în care asimilăm această schimbare. Am ajuns astăzi să punem la îndoială „normalul” sau „tradiţionalul” şi să încercăm a înţelege sau poate a accepta nişte subculturi înrădăcinate puternic într-o istorie universală, care au început să iasă la suprafaţă, să se reinventeze şi să monopolizeze viaţa mai mult sau mai puţin politică a românului, precum şi ideile sale despre libertate. Dacă acum nu mulţi ani homosexualitatea era un subiect tabu sau era judecată în cele mai crude moduri, iar identitatea de gen era foarte rar discutată şi patologizată, astăzi comunitatea LGBTQ+ are parte de atenţie mult mai variată, oamenii încercând să înţeleagă ce înseamnă să ai o altă orientare sexuală decât cea heterosexuală. Însă totodată, încă există comportamente discriminatorii sau prejudecăţi inerente generale faţă de „diferit”. Zic „generale” pentru că există în lume şi oameni care nu vor putea vreodată să urască (într-un mod absolut şi definitiv) această comunitate: părinţii membrilor ei.

Înainte să trec mai departe şi să vorbesc despre relaţia părinte-copil „queer” (n.r. un alt termen colectiv pentru a vorbi despre LGBTQ+), consider că este cazul să discut despre ce înseamnă normalitatea şi despre discriminarea persoanelor LGBTQ+. Aşadar, pentru început, poate este o opinie populară sau nu, normalitatea reprezintă doar un alt concept creat de om pentru a instaura o pseudo-ordine socială. De asemenea, normalitatea este subiectivă şi relativă, căpătând sensuri în funcţie de conştiinţa fiecărui individ şi raportându-se la experienţele sale personale trecute, sau, din lipsa unei experienţe proprii, la un creier social, colectiv. Această subcultură „queer” nu reprezintă altceva decât un grup de oameni cu identităţi similare, dar care sunt diferite de cultura în care trăiesc. Atacând credinţele ancestrale populare ale oamenilor, diferenţele duc la discriminare şi un comportament agresiv faţă de „diferit”. De exemplu, dacă unii oameni pur şi simplu evită persoanele LGBTQ+, sunt mulţi alţii care le hărţuiesc verbal, care nu le permit să stea lângă ei în autobuz sau într-un restaurant, ori uneori se ajunge chiar şi la violenţă fizică. Toate aceste acţiuni inumane marchează puternic vieţile persoanelor agresate. Ele vor trece printr-o serie de etape ce pot avea un fine tragic: mai întâi se simt excluse din comunitate, apoi se izolează singure şi mai mult, interacţionând cu cei din exterior foarte puţin spre deloc, rămân pierdute în propriile gânduri tumultoase, intrând în depresie, iar în cele din urmă, acele victime pot ajunge în pragul sinuciderii din cauza incapacităţii de a face faţă valului de ură. Detaliind, cel mai periculos lucru este să ataci un adolescent pentru că, fiind într-un stadiu al dezvoltării, felul cum creşte va fi alterat pentru totdeauna. Dacă acele critici dure vin şi din partea părinţilor, stima de sine a adolescentului este şi mai tare rănită şi poate scădea foarte mult, iar el va dezvolta un complex destul de greu de reparat. De aceea, tinerii (şi nu numai!) din comunitatea LGBTQ+, care sunt predispuşi unor episoade neplăcute de batjocură, pot să experimenteze stări de depresie cronică sau chiar de suicid.

Aici intră în scenă părinţii copiilor din comunitate, care sunt poate singurii ce-i pot ajuta şi susţine sincer şi din partea cărora poate nu ar fi corect să existe o indiferenţă cu privire la suferinţele lor. Pricep faptul că vouă, părinţilor, poate v-a fost greu să acceptaţi orientarea sexuală diferită a copiilor voştri, dar este important de ştiut că ei nu sunt definiţi de acea orientare şi că aceasta reprezintă doar o mică parte a personalităţii lor. Atunci când vă confesează despre identitatea lor, indiferent de impulsul iniţial, răspundeţi-le cu dragoste şi înţelegere, nu cu repulsie, răceală, ură şi distanţare. Este normal să aveţi dificultăţi în a-i înţelege şi susţine la început, dar este absolut crucial să fiţi lângă ei, să le arătaţi că nu toţi oamenii le vor răul. Ar fi mai bine să fiţi ca nişte salvatori sau eroi pentru ei, decât să contribuiţi şi voi la perpetuarea acelei stări negative, pentru că aşa le veţi face mai mult rău, şi cred că nimeni nu-şi doreşte asta pentru copii lui. Ca părinte, fundamentul relaţiei cu copilul trebuie să fie iubirea; da, pot exista certuri şi neînţelegeri, dar la finalul zilei doar copiii voştri vor fi lângă voi, iubindu-vă şi protejându-va, şi vice-versa.

Dacă aţi depăşit etapa iniţială a acceptării, iar acum nu vă mai interesează neapărat orientarea sexuală a copiilor voştri, ori contrastant, dacă încă încercaţi să vă înţelegeţi copiii, poate cea mai bună metodă de aprofundare şi înţelegere în continuare a problemei ar fi întâlnirea altor persoane care trec prin experienţe asemănătoare. Ideea de „support group” (sau grup de sprijin) a pornit din occident şi presupune întâlniri periodice între persoane care au anumite, să zicem, situaţii similare. Să discuţi cu o altă persoana care trece prin nişte experienţe asemănătoare cu ale tale îţi poate oferi un sentiment eliberator, de apartenenţă, înţelegere sinceră, sau, de ce nu, îţi poate lărgi perspectivele, în timp ce asculţi problemele celorlalţi şi înveţi din ele. Din păcate pentru români, astfel de grupuri de sprijin nu sunt promovate, nu sunt vizibile, presupunând, bineînţeles, că există. Recent însă, la iniţiativa voluntarilor Asociaţiei ACCEPT, s-a creat un astfel de grup de suport pentru părinţii care au copii LGBTQ+, numit „Rainbow Families”.

Acest grup de sprijin dedicat părinţilor cu copii homosexuali, lesbiene, bisexuali, trans, queer ş.a. doreşte să vă pună la dispoziţie un spaţiu sigur şi deschis unde să puteţi discuta despre toate aspectele legate de ce înseamnă să fii părinte al cuiva din „comunitatea curcubeu”, despre eforturile de a minimaliza ideologiile heteronormative, cum este să trăieşti într-o lume care nu este pregătită să recunoască diversitatea de identităţi a copiilor voştri şi despre dificultăţile în relaţionarea cu aceştia, în timp ce puteţi împărtăşi din poveştile şi experienţele personale. Grupul organizează periodic fie întâlniri centrate pe dezbaterea unui anumit subiect, fie întâlniri mai lejere, în care lumea stă la o parolă, însă adesea se organizează şi seri de film cu tematica LGBTQ+, menite să ofere o mai bună cunoaştere a problemelor cu care se confruntă comunitatea. Toate acestea au rolul de a informa părinţii care caută să cunoască în profunzime acest fenomen, cu speranţa că vor duce mai departe cele învăţate şi că vor încerca măcar să ofere, la rândul lor, ceva mai multă iubire, toleranţă şi înţelegere în relaţiile nu doar cu oamenii oprimaţi, ci cu toată lumea.

Următoarea întâlnire va avea loc sâmbătă, 18 iulie a.c., ora 18:00, şi este o proiecţie de film. Gazda primitoare este Librăria Hecate (str. Olari nr.8, Bucureşti) care permite proiecţia a doua filme documentare: „De Colores” şi „Becoming Me”, ambele cu, despre şi pentru părinţii ai căror copii fac parte din comunitatea LGBTQ+. Acest eveniment se adresează în mod expres părinţilor, însă şi tinerii din comunitate sunt bineveniţi, chiar aşteptaţi. Echipa Rainbow Families vă invită să veniţi împreună, pe voi, părinţii, cu copiii voştri! Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. Pentru rezervări sau alte întrebări, puteţi trimite un e-mail pe adresa: rainbowfamiliesromania@gmail.com.

(Dragoş Dimoftei)

 

Poza de profil pentru Dragoş

Dragoş

Individ posibil lunatic şi narcisist. Pseudo-scriitor. Îmi place cafeaua. Sunt peşti. Retardat social moderat. Activist wannabe. Ador să iubesc oamenii. Arta.
Poza de profil pentru Dragoş
0 Comments

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

CONTACT US

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2017 KLEO Template a premium and multipurpose theme from Seventh Queen

close

Log in with your credentials

Forgot your details?